Capitolul 1:Intalnindu-te

BPOV

  Ajunsesem in Forks,stiam ca nu era cea mai buna alegere pe care o puteam face,cu siguranta nu era.Decisesem sa-i  dau mamei timpul necesar pentru a se bucura de relatia ei cu Phil,stiam ca voi avea mult de lucru pana sa ma adaptez la acest oras dar mai stiam si ca mai devreme sau mai tarziu o voi face ,pacat ca acum voi fi fata cea noua…

  Era clar ca atat gri pe cer era tipic acestiu loc,imi dadusem seama inca de cand eram pe sosea inainte se intram in oras,cu Charlie in masina,partea buna este ca fiind amundoi foarte seriosi si rezervati aveam propriul meu spatiu,si nu era nevoie sa am grija de el asa cum aveam cu mama mea,asta era un punct in favoarea mea.

  In acea zi mi-a aratat toata casa,care chiar nu se schimbase prea mult din ultimul an cand venisem aici,si trecuse destul timp de atunci,camera mea nu se schimbase aproape deloc doar ca acum culoarea care predomina era lila.

  Acea noapte am pertrecut-o aproximativ normal,era logic sa ma simt nelinistita din cauza schimbarii si sa-mi fie greu sa adorm. M-am trezit foarte devreme dar am observat ca Charlie nu era,mi-a lasat un bilet in care mi-a explicat tot legat de scoala. Am mancat repede niste cereale si am plecat spre moarte,da,asa simteam..ca si cum ai duce un animal spre sacrificare,ca si cum ceva rau urma sa se intample,dar ce mi se mai putea intampla? La mine se aplica acea lege care spune „Daca ceva se poate termina rau,se va termina rau.”

 Am ajuns la scoala cu o camioneta rosie,pe care mi-o daruise Charlie ziua trecuta,nu a vrut sa merg pe jos la scoala,mi-a zis ca a reconstruit-o un prieten de-al meu  pe care il va invita la noi acasa,sa ne vedem,adevarul era ca eu  aproape nu-mi aminteam de nicio persoana de aici.ok asta vom vedea mai tarziu,nu conta prea mult cand urma sa fiu judecata,stiu,sunt putin cam dramatica dar sincer sunt foarte nelinistita.Cand am ajuns erau deja cateva persoane care ma priveau incontinuu cu curiozitate sau ceva mai mult dar nu-mi puteam da seama ce. Stiu ca sunt eleva cea noua dar cred ca in zilele noastre este cam nepoliticos sa te holbezi asa la oameni. M-am indreptat catre secretariat pentru a-mi lua orarul si niste instructiuni inaite de a ma duce sa mor.

 Dupa ce doamna Cope mi-a explicat totul am iesit aproape alergand spre prima ora,si zic „aproape” pentru ca daca alerg,cad. Am ajuns cand ora de Spaniola deja incepuse si profesorul m-a pus sa ma prezint in fata tuturor, „cica” sa ne cunoastem mai bine,de fapt asta nu va fi asa cum vrea el,la finalul zilei nimeni nu va mai sti cine sunt. M-a condus catre ultimul loc liber si desi multe perechi de ochi erau fixate pe mine am decis sa nu le dau atentie. Asa au trecut orele,simtindu-ma ca o bucata apetisanta de carne pe care in orice moment urmau sa sara si sa ma manance,bine,bine,poate exagerez dar chiar asa ma simt. A venit vremea pranzului si m-am indreptat spre cantina. Mi-am luat doar un mar sa mananc pentru ca aveam o senzatie in stomac care imi spunea ca in curand urma sa se intample ceva anume.

 m-am dus sa ma asez la o masa libera gandindu-ma ca-mi lipseste mama si-mi lipseste si caldura din Florida. Eram asa cufundata in gandurile mele incat nu mi-am dat seama ca trei fete se asezasera in fata mea.

 –Buna,eu sunt Jessica si ele sunt prietenele mele Lauren si Angela – a spus aratand spre cele doua fete care erau cu ea.

  –Buna,sunt Bella.

 –Da…deja stim,cred ca toata lumea stie,esti senzatia momentului. Spunea Jessica si nu stiu de ce o suspectam a fi una dintre acelea care te sufoca cu vorba  si voia sa stie cat mai mute doar ca  se duca apoi sa le spuna celorlalti.

 –Nu stiu de ce as fi…mi-am plecat capul rusinata si imbujorata,ma afecta ca oamenii sa ma priveasca intens cu atat mai mult cand ghinionul ma urmarea si tot ce se putea imi iesea rau.

 –Mai bine o lasam pe Bella sa vorbeasca si sa ne povesteasca despre ea decat sa o presam noi. Mi-a spus Angela adresandu-mi un zambet sincer,chiar imi placea de fata asta.

 -Ah,ce enervanta esti Ang,eu doar voiam sa fac conversatie cu ea.

 -Jess,ma insotesti pana la baie? A intrebat Lauren dandu-mi o privire rece si folosind un ton deloc prietenesc.

 –Sigur. Pe curand Bella. Mai vorbim pentru a stabili detaliile. O sa iesim in sfarsit in Port Angeles sau oriunde altundeva.Pa! a  zis cand se indeparta de masa. Sa iesim? Nici nu ne cunosteam…

Am ramas cu privirea dupa ea….perfect,prima persoana care imi vorbea si trebuia sa fie   barfitoarea scolii. Dar Angela ramasese la masa.

 -Scuze,Jessica e putin bagacioasa si ii place sa fie la curent cu toate dar de fapt e o persoana foarte buna. Mi-a spus in timp ce privirea ei era pierduta undeva in spatele meu.

 m-am uitat in aceeasi directie,din instinct,poate in spatele meu se afle Dracula,Batman sau Spiderman si eu nu aflam. Dar, ia te uita ce surpriza aveam,in loc sa-i intalnesc pe Super Eroii mei de poveste am vazut cele mai frumoase persoane pe care puteam sa le vad in viata mea,pur si simplu perfecti.

 pareau ca vorbesc intre ei, erau doua fete,destul de diferite intre ele.prima era delicata si marunta,semana cu o balerina si avea parul negru,tuns scurt si aranjat in toate directiile,iar la bratul ei se afla un baiat elegant,destul de inalt si avea o tinuta rigida pe care o observam de la masa mea si cu parul blond,cret era chiar fumos. Langa el era cealalta fata,realmente spectaculoasa,de o frumusete care ar trebui sa fie ilegala,era asa de frumoasa incat toate din aceasta camera parem caricaturi pe langa ea,avea un par minunat,blond si un zambet pretios( P.S. Rosalie radea,explicatia in capitolele ce urmeaza),aceasta femeie parea o zeita,pe ea o imbratisa un alt baiat,mare,parea foarte musculos,si avea un zambet ca de copil,nu stiu de ce dar m-a bucurat sa-l vad,ce ciudat,iar langa el se afla cel mai frumos dintre toti,cu parul ca de bronz si pielea alba,nepretuita,parea ca este frustrat si distras.

 Ii obseram incercand sa-mi dau seama cum de cineva poate fi asa de frumos si dragut si ma refeream la toti si din cate se pare,nu vorbeau cu nimeni altcineva pentru ca in niciun moment,nimeni nu s-a apropiat de ei cand,dintr-o data cea ma marunta dintre ei,si-a intors capul spre mine m-a vazut si a inceput sa rada asteptand ca eu sa-i raspund.

 -Doamne,Bella. Alice Cullen rade cu tine. I-am zambit timid,rosind bineinteles si m-am intors catre Angela.

 Si dupa tonul vocii Angelei asta era si bine si rau iar eu eram prea speriata ca sa aflu mai multe. Poate m-a vazut uitandu-ma la vreun prieten de-al ei sau la iubitul ei si crede ca vreau ceva de la elsau, stiu si eu,fetele par a fi foarte posesive cu iubitii lor.

 OK,Bella,respira : unu,doi. Te lasi purtata prea departe de gandurile tale,cu sicguranta ea voia sa fie amabila si tu te comporti ca o proasta.

 -E ceva rau  ca ea sa ma priveasca? Am intrebat-o pe Ang.

 -Chestia e ca ei sunt foarte seriosi si nu vorbesc cu nimeni care sa nu fie un Cullen sau un Hale. Sunt fiii adoptivi ai Doctorului Cullen si ai sotiei lui,desi chestia asta cu adopatul nu se stie cat de adevarata e caci si ei snt foarte palizi si frumosi incat par fiii lor adevarati,bine ca…domnul Cullen e prea tanar pentru a avea copii asa de mari.

 Wow,la asta chiar nu ma asteptam,credeam ca sunt prieteni dar niciodata nu mi-am imaginat ca sunt frati,iar acum ma macina curiozitatea,voiam sa le cunosc printii. Acum imi parea rau de micuta Cullen,cum zice Ang,ei nu vorbesc cu nimeni,poate stiu cum este pentru mine sa fiu noua si poate ea chiar voia sa fie amabila.

 M-am intors inca o data sa vad daca ma mai privea pentru a-i putea intoarce un zambet mult mai sincer si placut dar aproape am cazut pe spate cand am observat ca acum nu numai ea se uita la mine ci si ceilalti patru frati. Simteam cum fata mea roseste in timp ce cel mai mare dintre frati radea in hohote facand toata cantina sa se uite le el.