Capitolul 2: Intrand in viata mea

 

EPOV

 

 Eram in camera mea si tocmai terminasem de citit „Los Amoros” de Jaime Sabinos,cu asta era a zecea ora cand o citisem in seara aceasta,si dintr-un motiv ciudat de fiecare data cand o citeam ma cuprindea un sentiment de tristete ca si cum autorul ar fi stiut cum ma simt eu in fiecare seara…SINGUR…

  Mi-am scos capul pe fereastra camerei mele in timp ce lumina slaba a lunii intra pe ea. Eram asezat pe podea,bratele mele imi inconjurau genuncgii si stiam ca daca as fi putut plange asa fi facut-o. De multe ori m-am intrebat cum ar fi fost viata mea daca nu m-as fi imbolnavit si nu ar fi fost nevoit sa ma transforme,stiam ca as fi mers in razboi,dar dupa asta ,ce? M-as fi casatorit, as fi gasit mult asteptata dragoste a vietii mele. In casa mea,toti aveau jumatatea lor,aveau acea persoana cu care se completau perfect,nimeni altcineva nu ar mai fi fost bun pentru ei,si chiar si asa eu nu am experimentat acel sentiment numit „iubire”. Acel sentiment care il face pe Emmett sa o suporte pe Rosalie cu toate capriciile ei, si care o face pe Rosalie sa-l suporte pe Emmett cu toate prostiile lui copilaresti, acela care  face ca atunci cand Alice si Jasper se intalnesc aproape sa poti atinge dragostea dintre ei si nici nu se poate vorbi de iubirea dintre parintii mei pentru ca pentru ea nici nu exista cuvinte penru a descri o daruire asa de mare si o iubire asa de rezistenta.

 Stiam ca nu le eram indiferent femeilor,dar niciuna nu trezise in mine asemenea sentimente,care sa ma faca sa-mi pierd capul. Stiam ca Tanya ma iubea,dar eu nu ii imparteseam sentimentele,si ea era chiar frumoasa dar nu ma imaginam sarutand-o sau cu atat mai putin impartasindu-i intimitatile mele, sau ceva de genul…atunci,unde era jumatatea mea?

 Aproape niciodata nu vorbeam despre astfel de sentimente cu familia mea. Singurul care isi da seama e Jasper,dar imediat ma gandesc la altceva si trece,mama a insistat sa ma gandesc mai bine la Tanya ca poate exista posibilitatea sa ajung sa o iubesc,desi in aceasta privinta isi ascunde gandurile de mine,si stiu ca exista multa tristete in ele din cauza singuratatii mele.,dar prefer sa fiu singur decat cu cineva pe care nu o doresc.

 Eram atat de afundat  in gandurile mele incat nu mi-am dat seama cand cineva m-a imbratisat ,dar am observat ca Alice era asezata langa mine si ca bratele ei mici imi inconjurau gatul.

 -Hei Micutule,de ce esti asa ganditor? –Alice cateodata imi spunea asa din dragoste,era o forma de a ne spune intre noi,care eram cei mai apropiati.

 -Niciun motiv    Pitico,doar…doar…doar ma gandeam.

 -Hmmm…pentru acest „doar ma gandeam” pari cam trist. Stii ca sunt aici,si ca poti sa-mi spui orice,asa-i?  Mi-a spus zambindu-mi frumos.

 -Sigur ca stiu Alice,dar nu e nimic important.

 -Bine,te las sa te gandesti,dar te avertizez ca vom continua discutia asta,am vazut, -si dint-o data mi-a arata una din viziunile ei unde eu apaream imbratisand-o in timp ce ea incerca sa ma consoleze.

 M-a surprins viziunea ei,de ce ma vedea asa?

-Ce inseamna asta? Si de ce arat asa in viziunea  ta?

-Ahh,nu Edward,nu-ti voi spune mai multe..vei sti doar ca intr-o zi vom mai avea discutia asta. Si,acum important este sa te aranjezi pentru ca mergem la scoala. Ce bine ca nu luam micul-dejun,altfel am fi intarziat. –intr-un final mi-am dat si eu seama ca venise dimineata,si era o zi perfecta,zic perfecta pentru noi.

 Alice s-a ridicat in picioare si se indrepta spre usa.

-Tu ce crezi despre asta? E normal sa nu vreau pe nimeni in acel mod? A inghitit in sec atunci cand mi-am terminat intrebarea dar mi-a adresat apoi un zambet spectaculos.

-Eu cred ca toate se intampla la timpul lor.si tie iti place sa faci lucrurile bine,stai linistit,nimic nu e pentru totdeauna,bine,noi facem exceptie –si cand ma asteptam mai putin a alergat si mi-a dat o imbratisare puternica.

 -‚Va fi bine,iti promit’-mi-a spus mental- ‚si nu intarzia. Stii ca nu imi place sa intarzii la scoala,poate ma cauta vreuna din prietenele mele „dive”.

 Am inceput sa rad cand ea se inderpta din nou catre iesire,si mi-am dat seama de ce nu imi dadusem seama cand a intrat mai devreme.

 -De ce imi ascunzi gandurile?

 -azi am o surpriza pentru tine. –mi-a spus aproape iesind dar intorcandu-se pe jumatate pentru a ma vedea.

 -O surpriza?NU-mi spune ca e randul meu sa te insotesc la cumparaturi.

-Fals. Mi-a spus in timp ce scotea micuta ei limba la mine ca si scum ar fi un copil mic.

De fapt nu as spune „surpriza”,adica  e un cadou care e foarte scump asa ca nu poti sa-l vinzi sau sa-l cumperi,ceva ce numai cei norocosi primesc in viata lor. – mi-a spus in timp ce iesea in fuga din camera mea,stiam ca facea asta cand nu voia sa-mi mai spuna nimic in plus.

 Am facut un dus rapid,imi placea contactul pe care apa il facea cu pielea mea,ma facea sa ma simt bine. Am iesit si m-am aranjat in viteza,normal,nu aveam pe nimeni sa impresionez,si oricum nu-mi pasa nimic decat ca Alice sa-mi spuna despre presupusul meu cadou.

 Am coborat iar fratii mei erau deja in masina mea asa ca i-am dat un pupic mamei mele inainte sa plec, cum faceam in fiecare dimineata cand iesea sa isi ia la revedere,la usa casei.

 Am ajuns repede la scoala. Gandurile tuturor colegilor mei se invarteau in jurul venirii elevei noi,fiica sefului de politie,Charlie Swan. Am incercat sa blochez toate gandurile in  timp ce ma indreptam spre ore. Imi era indiferent daca era o umana in plus sau o umana in minus la aceasta scoala. Fratii mei s-au dus la orele lor si eu la ale mele, Rose ,Emm si Jazz s-au dus impreuna,cum se presupunea ca ei sunt in ultimul an, iar Alice mergea cu mine pentru ca noi eram „cu un an mai mici”. Alice canta langa mine „Let in be” in rusa. Stai. RUSA?

 -De cand vorbesti Rusa?

 -Nu vorbesc,doar cant. –si a intrat in fuga in sala ei de clasa. Fata asta imi ascundea ceva,si nu-mi placea sa am indoieli si incepeam sa ma supar.

 Orele mele? Pur si simplu le ignoram. Profesorii mei nu ma intrebeu niciodata pentru ca stiau ca stiu totul,daca ar stii ca as putea sa le fiu bunic…. am iesit  de la ultima ora din dimineata asta pentru a ma indrepta spre cantina,cu fratii mei. Ne-am asezat direct la ultima masa,stiam ca nimeni nu se aseza acolo pentru ca era masa noastra si umanii mai bine pastrau distanta,din cauza fricii.

 Aproape in acelasi minut au ajuns si Alice si Jasper care erau intr-un moment romantic asa ca am preferat sa-i ignor. In spatele lur veneau Rosalie si Emmett care deasemenea imi ascundeau gandurile si isi adresau rasete nevinovate,dupa cum ii cunosteam am preferat sa nu-i intreb,altfel as fi primit o imagine detaliata a ceea ce au facut ei noaptea trecuta,apoi s-au asezat cu totii langa mine sa „mancam”

 Vorbeam despre lucruri triviale,Jasper ne povestea ,din nou despre zilele sale de soldat iar Alice il asculta fascinata,intotdeauna erau asa,doar ei doi, cand dintr-o data mintea mea inceput sa se umple de imagini cu o fata,era palida,un par frumos,castaniu si din imagini imi dadeam seama ca era timida. Era asezata singura la o masa,m-am intors putin pentru a o vedea ,dar parea ca nu-si da seama ca toata lumea o privea pana cand Jessica,Lauren si Angela s-au asezat cu ea. Angela era bine sa-i fie prietene,avea ganduri frumoase,dar celelalte mai bine ar sta departe de ea. Ce? Ce-mi pasa mie cu cine e ea prietena? Incep sa cred ca nu ar trebui sa ma mai joc atat cu Alice si Rose.

 –Ce Edward? Ai vazut ceva interesant? Ma intreba Emmett cu tonul lui batjocoritor.

 –Nu nimic. Dar, daca tot veni vorba,imi puteti explica de ce toti va ascundeti gandurile de mine?

 –NU le ascundem,doar prelungim momentul… mi-a spus o Rose,distrata? Doamne,lumea asta innebunea.

 m-am reintors pentru a o vedea pe fata cea noua,nu auzeam nimic din mintea ei. Ea nu putea sa-si ascunda gandurile pentru ca nu stia ca eu citesc minti,atunci de ce nu auzeam nimic?

 -‚Nenorocita asta de eleva noua,Edward Cullen se uita la ea,oare ce vede? E asa simpla.’ M-a deranjat mult acest comentariu. Cine se credea Lauren sa ccreada aceste lucruri? Cea noua nu era deloc simpla. I-am adresat lui Lauren o privire ucigasa si m-am intors pentru a continua discutia cu fratii mei care ma priveau cu fete surprinse. Am ascultat cum Lauren pleca si o lasa pe Angela singura cu,am ascultat in mintea ei…Bella. Bella,ce nume frumos.

 –Edward coboara din norisorul tau pufos si spune-ne ce s-a intamplat.-imi spunea Alice in timp ce-si plimba mana prin fata mea.

–NU-i nimic,doar ca nu reusesc sa ii aud gandurile Bellei.

 -Bella?

-Bella,eleva cea noua,fiica serifului Swan. – le dau eu informatiile

–Frate cred ca abstinenta te afecteaza negativ. – mi-a spus Jasper printre hohote de ras.

-Jazz,am incredere ca tu esti cu cel mai bun simt,atunci de ce-mi spui asta? –l-am intrebat cu capul plecat de  furie.

 –HaHaHa! Calmeaza-te Eddie. Cred ca Jasper are drepate,adica lipsa de activitate a incaput sa-ti dauneze. – imi spuse o Rose zambareata si distrata.

  –Explicati-mi dracu odata de ce toti sunteti asa cu mine,si nu va pot auzi si sunteti asa zambareti.  –incepea sa se observe starea mea nervoasa dar deasemenea imi venea sa rad,si asta numai din vina lui Jasper,daca el era fericit,si eu trebuia sa fiu.

 Am vazut cum Alice se intoarce pentru a-i zambi si prin intermediul mintii ei am vazut ca se uita la Bella,aceasta mai intai a ramas socata apoi s-a intors evitand contactul cu sora mea. –Doamne ,Bella,Alice Cullen se uita la tine.- se auzea vocea Angelei.

 -SUPRIZA! Au spus toti in cor pe un ton atat de jos incat numai eu il puteam auzi.

  -Ce?

 -Ti-o prezint pe….Cea Mai Buna Prietena a ta. –mi-a spus Alice zambindu-mi fericita.

 Dar nu am avut timp sa reactionez,sau sa intreb ceva caci mintea imi era invadata de o imagine cu Bella,asezata in patul meu (Avea pat la insistenta fratilor sai,si era si necesar-parerea scriitoarei -:D ) si eu langa ea,nu ne imbratisam sau ceva de genul dar amundoi zambeam si eram fericiti. Eram bucuros sa vad imaginea asta,dar Alice pe cat de repede mi-a dat-o,atat de repede mi-a si luat-o.

 -Vezi? Ti-am spus ca era op surpriza buna. –imi zise Alice. 

-Alice,asta nu se poate. Ea e o umana,nu poate avea prieteni vampiri.-am spus putin nervos si putin…trist?

 –Sa decida ea ce poate si ce nu. Si daca tu nu vrei ca ea sa fie prietena ta…te priveste direct si personal dar ea va fi cu siguranta prietena noastra. –iar asta se numea…SENTINTA.

 –A noastra?

 -Da, „noi” se refera la un grup de doua sau mai multe persoane,in cazul asta,4. –imi spuse Emmett incepant iar sa rada.

 Deci se pare ca ei stiau si de asta mi-au tot ascuns gandurile,dar cum se face ca acceptau asa usor,pana si Rose parea incantata de idee.

 -Priveste-o e o persoana buna,nu stiu de ce nu-i poti citi gandurile dar macar incearca. Ai vazut si tu si stiu va o vrei,o vrei ca prietena ta,iti poti macar imagina o prietena umana?-Nu-mi venea sa cred ce spunea Rose,adica parca nu ami era Rose.

 Nu ascultam ceea ce spuneau ei. Ei doar vaoiau sa vada reactia mea,iar eu,asa prost cum eram,tot ce am putut face a fost sa ma intorc sa o privesc,si tocmai in acel moment ea se uita le noi. S-a inrosit imediat in obraji,si cand spun s-a inrosit vreau sa spun ca era rosie ca o sfecla si Emmett si-a spapat un hohot foarte zgomotos chiar si pentru umani,in timp ce ea isi intorcea din nou capul stopand orice comunicare cu ea.

 –Fac tot ce vrei numai adu-o intr-o zi acasa. Uite si  tu ce repede roseste,imagineaza-ti ce s-ar intampla daca i-as arata unul dintre super-dansurile mele pe melodia „Pump It Up” ar innebuni dupa mine. Numai noi auzeam comentariul lui Emmett, in timp ce Rosalie ii dadea un Zape( lovitura in cap)  de toata frumusetea. Parca zicea ca nu o deranjeaza prietena ei…

 –Bine,sa mergem.-spunea Alice in timp ce clopotelul suna,anuntand celelalte ore.

 Am mers pana la usa unde fratii mei si-au luat la revedere mental:

–Succes-Jazz.

–Ayy…Micutul isi face prieteni,nici nu vreau sa ma gandesc ce va fi cand va merge la Universitate. –Gandea,aberand Emmett. Nota :sa-l lovesc,poate-i vine mintea la cap.

–Nu o pierde.- avertisment clar din partea lui Rose.

 Mergeam doar cu Alice,deoarece clasa ei de Spaniola era chiar langa a mea de Biologie, ea s-a orit cu cativa pasi inaintea clasei ei pentru a ma privi.

 –Ce ti-am aratat am vazut prima data acum cateva saptamani,atunci cand ea a luat decizia de a se muta in Forks.  Nu te teme,stiu ca nu-i vei face numic,iar ea e in siguranta cu tine,cu noi,doar da-ti o sansa,o prietena noua nu-ti va pica rau. Toti suntem fericiti pentru ca speram ca tristetea ta sa se diminueze. Nu te supara,voiam doar sa fie o surpriza pentru tine,eu le-am cerut sa pastreze secretul.-am vazut ochii micutei mele surioare care erau tristi si mi-am dat seama ca nu ma mintea,  nici ea,nici familia mea,toti erau constienti de ce se intampla,asa ca am imbratisat-o si am pupat-o pe crestetul capului.

 –Multumesc Alice.Multumesc pentru tot.

 I-am dat drumul si m-am dus in clasa mea,fara sa stiu ce ma va astepta in timpul urmatoarei ore.